Impreuna pentru…totdeauna???

                                                                       Nu va panicati, inca nu mi-a venit ceasul sa ma casatoresc, dar in ultimul timp, m-am gandit la asta foarte des. Ma intrebam daca as fi in stare sa stau atat de multi ani, poate chiar toata viata cu o singura persoana. Mi se pare foarte complicat…si ma gandesc cate sentimente, legaturi si relatii implica aceasta uniune oficiala, aceasta intemeiere de familie. Cat de mult trebuie sa iubesti o persoana incat sa simti ca vrei sa-ti petreci toata viata alaturi de ea? Poate ca, la varsta asta nu pot sa dau un raspus dar nu pot sa nu ma tot intreb.In orice caz, numarul persoanelor care se casatoresc a scazut considerabil: anul 1960 a fost in Romania, anul cu cele mai multe casatorii(97.654) , pentru ca mai apoi, numarul lor sa scada de la an la an. In primele opt luni ale anului 2007, s-au oficializat in tarisoara noastra circa 12.000 de casatorii si 22.500 de divorturi. Daca inainte casatoriile erau bazate pe dragoste reciproca si incredere, in ultimul timp, multe cupluri, cel putin in Romania “se iau” doar ca sa primesca cei 200 de euro “prima” de la stat. Nici in restul Europei situatia nu sta mai bine: una din doua casnicii se destrama. Rata cea mai mare a divorturilor se inregistreaza in Belgia(77% dintre cuplurile casatorite ajung la tribunal). Oare toti oamenii acestia care se despart sau divorteaza, au fost siguri de pasul pe care l-au facut atunci cand si-au unit( in sens figurat mai nou) destinul de o alta persoana? Verigheta care reprezinta(sau reprezenta?) promisiunea dragostei eterne, atat din partea mirelui cat si a miresei si-a pierdut de mult valoarea. Acum tot mai multi barbati casatoriti nu mai poarta simbolul iubirii eterne….nu cumva casatoria, dragostea si daca ar fi sa imping lucrurile la extrem, familia, au ajuns demodate? Nu e mai comod sa traiesti in concubinaj, sa nu te legi la cap cu o sotie sau un sot? Nu e mai simplu sa stii ca daca te-ai plictisit de relatie si de viata de cuplu, poti sa iesi din ea, fara prea mare tam-tam? Eu, una, sunt simpatizanta casatoriei si a vietii pe care o consider fireasca: cea de familie. Nu vreau un iubit inchiriat pe cateva luni sau ani, vreau un barbat numai al meu, un barbat care sa poarta pe deget simbolul dragostei noastre. Oare cer prea mult? Oi fi ramas in urma cu noile tendinte in materie de casatorie si sunt o tanara demodata? Poate ca da, dar asa simt ca trebuie sa fiu….

Barbatul perfect

Ce rost are s-o mai lungim? Barbatul perfect este unul frumos, destept, bogat si care sa te iubeasca. Presupun ca aceasta descriere e scurta si la obiect. Mie una mi-ar placea sa am parte de ceva de genul descris mai sus, si ma intreb: de ce oare n-am putea gasi asemenea “specimene” pe miliardele de strazi din lumea intreaga?Mi-a spus cineva cu mult timp in urma ca fata/baiatul perfect nu exista, dar ca exista o persoana perfecta pentru tine, pentru fiecare dintre noi. Sunt sigura ca asa este…poate sunt eu mai optimista dar ce-i al tau e pus deoparte. Si sunt sigura ca undeva pe langa tine, exista baiatul/fata care este potrivit/a pentru tine..poate ca pur si simplu inca nu ti-e menit sa stii care este.

Revenind la barbatul ideal….the perfect match…daca vorbesc despre mine, cred ca aspectul fizic nu e asa de important precum fooarte multe persoane il catalogheaza. Un barbat poate fi sarmant fara sa fie frumos, poate sa aiba acel ceva si daca are nasul mai mare, sau o spranceana mai groasa ca cealalta. Acum nu zic ca mi-ar fi indiferent daca ar avea un picior mai scurt ca altul dar oricum…pentru mine conteaza inimaginabil de mult caracterul lui si felul de a se comporta. Multi spun ca daca persoana de langa tine face mereu ce vrei tu, se plictisesc repede. La mine nu funtioneaza asa..mie mi se pare o dovada de dragoste sa faca ce imi place mie, sa puna dorintele mele mai presus decat ale lui.M-as simti foarte bine si as fi magulita de faptul ca el ar renunta la ceea ce vrea el, pentru a-mi face mie o bucurie. Aaa, si era cat pe ce sa uit( copilul din mine inca striga puternic): as vrea sa-mi aduca multe flori si multi mutunachii, sa ma surprinda mereu cu ceva nou, sa tinem departe de noi rutina. Barbatul meu ideal este unul care mi-ar da siguranta de care am nevoie sa fiu multumita si linistita, unul care m-ar face sa simt ca sunt cea mai frumoasa, singura care ar putea exista in viata lui. Poate ca suna egoist ce zic, dar fara incredere, o relatie nu poate fi. 

Asa ca, as da mereu la schimb un “ambalaj” frumos pe un cadou mai putin aspectuos, dar care sa-mi aduca numai fericire.